Rezultatele investigaţiilor arheologice vin să ne confirme că pe teritoriul comunei Larga au existaut aşezări umane încă din timpuri străvechi, cu mult înainte de atestarea ei documentară.
Au fost depistate trei aşezări esenţiale monoculturale, pe care arheologii le-au desemnat simbolic cu denumirile de Larga I, Larga II, Larga III.
Larga I este o aşezare monoculturală din epoca fierului timpuriu (Hallstatt 200-650/600î Chr.). Suprafaţa sitului este aproximativ de 500 x 200 m şi se află la 1,5 km sud-est de comună şi la 0,5 km sud-vest de şoseaua Cotiujeni-Larga, pe malul drept al rîuleţului Calangiu, afluient al rîului Larga. În prezent această zonă se ară. 1
Către începutul acestei perioade are loc procesul de formare a comunităţilor tracilor. Străvechii locuitori ai comunei Larga făceau parte din ramura tracilor septentrionali(de nord), tribul costobocilor (în nordul Moldovei). Prin urmare în prima vîrstă a fierului au loc schimbări esenţiale în evoluţia social-economică a tuturor triburilor tracice, inclusiv a costobocilor. Iniţial în timpul apariţiei primelor unelte de fer, proprietatea asupra pămîntului, uneltelor de muncă, vitelor etc. era a întregii familii patriarhale care alcătuia celula economică de bază a societăţii. Odată cu răspîndirea lor şi creşterea productivităţii muncii s-a permis autoîntreţinerea şi chiar obţinerea unui produs suplimentar de colectivele umane mai mici.
Larga II este o aşezare monoculturală de tip Săntana de Mureş-Cerneahov, situată la 1,2 km nord-est de sat în apropiere de Pavlovca, la 100 m nord-vest de şoseaua Larga-Pavlovca. 2
Larga III este o aşezare monuculturală situată pe platoul care este întretăiat de calea ferată la 1 km nord de complexul de creştere a animalelor
din localitate cu o suprafaţă de aproximativ 30 ha. 1 Din punct de vedere arhiologic această aşezare e atribuită culturii Cucuteni-Tripolie ( mileniul IV î.Hr.) din perioada eneoliticului, epoca de tranziţie de la epoca pietrei la epoca metalelor.
Purtătorii acestei culturi trăiau în aşezări mari (pînă la 10 ha), în locuinţe adîncite în sol de tip semibordei şi de suprafaţă confecţionate dintr-un carcas de lemn uns cu lut . Urme a astfel de locuinţe pot fi observate în urma investigaţiilor şi pe teritoriul aşezării Larga III.
În procesul investigaţiilor arheologice au fost depistate aici fragmente de ceramică arsă pictată, fragmente de vase de ceramică de culoare roşie, oase de animale, obiecte confecţionate din siliciu ş.a.
În jurul satului şi în prezent pot fi observate movile de pămînt ca Movila cea Mare , Movila Femeilor etc. Acestea sînt nu alcteva decît tumuluri, deasupra cărora au fost ridicate movile. Tumulurile constituie înmormîntări vechi . În fiecare tumul poate fi depistată o singură înmormntare sau cîteva , care de obicei se află la diferite niveluri. Tumulurile constitue un element important al culturii popoarelor nomade şi seminomade, despre prezenţa cărora în spaţiul nostru nu există atestări în scris. Movilele, probabile, erau fortăreţe de apărare a localităţii de năvălitori sau serveau şi ca puncte de observaţie asupra teritoriului din jur.
În jurul comunei Larga arheologii au identificat 20 de asemenea movile tumuluri.
2.2. Primele menţiuni documentare .
Probabil, prima menţiune documentară a satului Larga este în documentul de danie din partea domniturului Ţării Moldovei Alexandru cel Bun întărit lui Dan Unclată din 19 iunie 1429. Din traducerea acestui document aflăm :
“Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Ţării Moldovei . Facem cunoştinţă, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă şi boier al nostru credincios, pan Dan Uncleată, ne-a slujit , cu dreaptă şi credincioasă slujbă. De aceea, noi văzînd dreapta şi credincioasa lui vislujenie şi i-am dat în ţara noastră, în Moldova, şase sate anume: jumătate din satul Verejani , pe Prut , unde era casa lui şi Ciulineşti şi unde a fost Oanţa , şi peste Prut , Demiianăuţi, şi Zubreuţi, şi satul la Nistru la obirşia Medvediei , unde este vătăman Stepan cu pricuturile sale. Şi încă i-am dat trei locuri din pustie , unde este Iurie , un loc la Fîntînă, sub prisaca lui , şi două locuri la drumurile celor Două Fîntоni ...” Documentul e semnat la Suceava, оn anul 6937 (1429), 19iunie . 1