Rezultatele  investigaţiilor   arheologice  vin  să  ne  confirme  că  pe  teritoriul  comunei   Larga  au  existaut  aşezări  umane  încă  din  timpuri  străvechi, cu  mult  înainte  de  atestarea  ei  documentară.

Au  fost  depistate  trei  aşezări  esenţiale  monoculturale, pe  care  arheologii    le-au desemnat  simbolic  cu  denumirile  de  Larga I,  Larga  II,  Larga  III.

Larga I  este  o  aşezare  monoculturală  din  epoca  fierului  timpuriu (Hallstatt  200-650/600î Chr.). Suprafaţa  sitului  este  aproximativ de  500 x 200 m şi  se  află  la  1,5 km  sud-est  de  comună  şi  la  0,5 km  sud-vest  de  şoseaua  Cotiujeni-Larga,  pe  malul  drept  al   rîuleţului   Calangiu,  afluient  al  rîului Larga. În  prezent  această zonă  se ară. 1

Către  începutul  acestei  perioade  are  loc  procesul  de  formare  a  comunităţilor  tracilor. Străvechii  locuitori  ai  comunei Larga   făceau  parte  din  ramura  tracilor  septentrionali(de nord),  tribul  costobocilor (în  nordul   Moldovei). Prin  urmare  în  prima  vîrstă a  fierului  au  loc  schimbări  esenţiale  în  evoluţia  social-economică  a  tuturor  triburilor  tracice, inclusiv    a   costobocilor. Iniţial  în  timpul  apariţiei  primelor unelte  de  fer,  proprietatea  asupra  pămîntului, uneltelor  de  muncă, vitelor  etc.  era  a   întregii  familii  patriarhale  care  alcătuia  celula  economică  de  bază  a   societăţii.  Odată  cu  răspîndirea  lor  şi  creşterea  productivităţii   muncii  s-a  permis  autoîntreţinerea  şi  chiar  obţinerea  unui  produs  suplimentar  de  colectivele  umane  mai  mici.   

Larga  II  este  o  aşezare  monoculturală  de  tip  Săntana  de  Mureş-Cerneahov,  situată  la  1,2 km  nord-est  de  sat   în   apropiere  de  Pavlovca, la  100 m  nord-vest  de  şoseaua   Larga-Pavlovca. 2

Larga  III  este  o  aşezare  monuculturală  situată  pe  platoul  care  este  întretăiat  de  calea  ferată   la  1 km  nord  de  complexul  de  creştere  a  animalelor

din  localitate  cu  o  suprafaţă  de  aproximativ   30 ha. 1 Din  punct  de  vedere  arhiologic  această aşezare  e  atribuită  culturii  Cucuteni-Tripolie ( mileniul IV î.Hr.) din  perioada  eneoliticului, epoca  de  tranziţie  de  la  epoca  pietrei  la  epoca  metalelor.

Purtătorii  acestei  culturi  trăiau  în  aşezări  mari (pînă  la  10 ha), în  locuinţe  adîncite  în  sol  de  tip  semibordei  şi  de  suprafaţă  confecţionate  dintr-un  carcas  de  lemn  uns  cu  lut . Urme  a  astfel  de  locuinţe  pot  fi  observate  în  urma  investigaţiilor  şi  pe  teritoriul  aşezării  Larga III.

În  procesul  investigaţiilor  arheologice  au  fost  depistate   aici  fragmente  de  ceramică  arsă  pictată, fragmente  de  vase  de  ceramică  de  culoare  roşie, oase  de  animale, obiecte  confecţionate  din  siliciu ş.a.

În  jurul  satului   şi  în  prezent  pot  fi  observate  movile  de  pămînt  ca  Movila  cea  Mare , Movila  Femeilor  etc. Acestea  sînt  nu  alcteva  decît  tumuluri, deasupra  cărora  au  fost  ridicate  movile. Tumulurile  constituie  înmormîntări   vechi . În fiecare  tumul  poate  fi depistată o  singură   înmormntare sau  cîteva , care  de  obicei se află  la  diferite  niveluri. Tumulurile  constitue un  element  important al  culturii popoarelor nomade şi  seminomade, despre  prezenţa cărora în  spaţiul  nostru nu există  atestări  în  scris. Movilele, probabile, erau  fortăreţe de  apărare a localităţii de năvălitori  sau  serveau şi ca puncte de  observaţie asupra teritoriului din  jur.

În jurul comunei Larga  arheologii au identificat  20 de  asemenea  movile  tumuluri.

2.2. Primele menţiuni documentare .

Probabil, prima menţiune documentară a satului  Larga  este în documentul de danie din partea domniturului Ţării Moldovei Alexandru cel Bun întărit lui Dan Unclată din 19 iunie 1429. Din traducerea acestui document aflăm :

“Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru voievod, domn al Ţării Moldovei . Facem cunoştinţă, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că această adevărată slugă şi boier al nostru credincios, pan Dan Uncleată, ne-a slujit , cu dreaptă şi credincioasă slujbă. De aceea, noi văzînd dreapta şi credincioasa lui vislujenie şi i-am dat în ţara noastră, în Moldova, şase sate anume: jumătate din satul Verejani , pe Prut ,  unde era casa lui  şi Ciulineşti şi unde a fost Oanţa , şi peste Prut , Demiianăuţi, şi Zubreuţi, şi satul la Nistru la obirşia Medvediei , unde este vătăman Stepan cu pricuturile sale. Şi încă i-am dat trei locuri din pustie , unde este Iurie ,  un loc la Fîntînă, sub prisaca lui , şi două locuri la drumurile celor Două Fîntоni ...” Documentul e semnat la Suceava, оn anul 6937 (1429), 19iunie . 1